Birdman și cele nouă nominalizări la Oscar sau când moșnegii se visează păsări

Birdman și cele nouă nominalizări la Oscar sau când moșnegii se visează păsăriAm așteptat cu sufletul la gură apariția lui “Birdman” (Omul Pasăre) în cinema. Nu mai țin minte ce anume m-a făcut curios să mă ambalez așa tare. Poate trailer-ul sau distribuția actorilor. Mi-a trecut puțin din frenezie atunci când am auzit că „Birdman” a strâns nouă nominalizări la Oscar. Pentru că în ultimii ani, cu mici excepții, Oscarul a devenit un barometru al autismului și propagandei, urcând pe piedestal producții mediocre precum “Argo” sau „12 years a slave”.

Am mers la cinema în a doua săptămână de la apariție. Semnele erau încurajatoare: sală mică, oameni puțini, miros de popcorn aproape insesizabil. Majoritatea bipezilor s-au îngrămădit la „Taken 3” (care a strâns până acum de 20 de ori mai mulți gură-cască decât „Omul Pasăre”).

Birdman începe cu un citat din Raymond Carver, în timp ce fondul muzical este întreținut de un solo la tobe. Solo care, apropo, nu îți dă pace mai deloc tot filmul, însoțind in crescendo fiecare replică sau acțiune memorabilă.

Acțiunea filmului nu e foarte complicată. Riggan (Michael Keaton) e un fost actor de cinema, celebru odinioară pe când juca într-un film cu supereroi (Birdman), și care încearcă, la 60 de ani, să își relanseze cariera regizând și interpretând rolul principal într-o producție de pe Broadway. Iar întregul film se învârte în jurul sălii de teatru, urmărind conflictele dintre actori și frământările lor interioare.

Pe lângă Keaton, în film își mai fac apariția Edward Norton, care îl joacă pe Mike Shiner (un actor de teatru talentat, dar foarte dificil), Emma Stone – fiica lui Riggan, proaspăt externată dintr-o clinică de dezintoxicare, Zach Galifianakis, Naomi Watts și Andrea Riseborough. Mi s-a părut interesant faptul că regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu nu și-a ales deloc la întâmplare actorii cu care să lucreze. Fiindcă în film Keaton și Norton își parodiază propriile cariere – acest aspect făcând filmul și mai savuros. Din acest motiv jos pălăria pentru curajul celor doi.

Personajele din film sunt bine conturate. Mai ales personajul principal. Inarritu și-a concentrat întreaga atenție în jurul lui Riggan, reușind să-l creioneze într-un mod fantastic. Astfel avem de-a face cu un acor ratat de 60 de ani, schizofrenic, care își imaginează că levitează, zboară și mișcă obiectele cu puterea minții. Plus că aude și o voce (Birdman) care îl terorizează tot timpul cu sadism.

Coloana sonoră din “Birdman” e incredibilă. Acel solo de tobe te va însoți mult timp chiar și după ce ai terminat de vizionat filmul. Mie mi-a sunat tot timpul în cap și cred că încă îmi mai sună. Sper doar că nu o să ajung la stadiul în care o să mișc obiectele cu puterea minții.

Modul în care a fost regizată această producție merită, din nou, mii de laude. Avem de-a face cu un singur cadru iar trecerea de la o scenă la alta se desfășoară într-un mod natural și ireal în același timp. Mi-a plăcut că Innaritu a insistat mult pe filmarea coridoarelor lungi și sumbre ale teatrului. Toate secvențele se leagă impecabil iar nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Deși am lăsat acest aspect mai spre final, cred că punctul forte al filmului îl reprezintă mesajul. Birdman încearcă de fapt să ne atragă atenția asupra modului în care arta a fost pervertită spre comercial. Aspect exemplificat prin faptul că Riggan consideră trecerea de la Hollywood la Broadway un mare pas înapoi. Filmele cu supereroi și nevoia oamenilor de a consuma pornografie și chestii virale sunt ironizate atât de bine încât la un moment dat îmi venea să mă topesc în scaun de rușine.

După ce s-a terminat filmul, în sala de cinema s-a așternut o liniște cum rar am mai văzut. La un moment dat un tip a încercat să se încurajeze menționând pe un ton fals: “Hai că a fost frumos, în felul lui”. Da, Birdman nu e un film pentru oricine. Dacă te-ai îngrămădit la coadă la „Taken 3”, atunci o să-ți pară rău de banii de bilet pentru „Omul Pasăre”. Și tocmai din acest motiv, dar nu doar din acesta, bineînțeles, filmul lui Inarritu mi se pare fantastic.

2 Comentarii la “Birdman și cele nouă nominalizări la Oscar sau când moșnegii se visează păsări”
  1. piratulcinefil says:
    • Paul Catalin says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *