Artistul foamei își explică intențiile

Într-o zi, un intendent se împiedică de cușcă și-i întrebă pe oamenii de serviciu de ce lasă acolo, nefolosită și plină de paie putrezite, o cușcă ce poate fi încă foarte bine utilizată; nimeni nu știa nimic, până când unul, văzând tăblița cu numărul, își aminti de artistul foamei. Răscoliră paiele cu niște prăjini și-l găsiră sub ele.

  • Încă mai flămânzești? Întrebă intendentul, când ai de gând să încetezi odată?
  • Iertați-mă cu toții, șopti artistul foamei.

Nu-l înțelese, însă, decât intendentul, care ținea urechea lipită de gratii.

  • Firește, spuse acesta ducând degetul la frunte, pentru a explica astfel personalului starea artistului foamei, te iertăm.
  • Tot timpul am vrut să admirați felul cum rabd de foame, spuse artistul foamei.
  • Chiar îl admirăm, răspunse intendentul prevenitor.
  • Dar n-ar trebui s-o faceți, ripostă artistul foamei.
  • Ei, atunci nu-l admirăm, întoarse vorba intendentul, dar de ce să nu-l admirăm?
  • Fiindcă trebuie să rabd de foame, nu pot altfel, îngână artistul foamei.
  • Ia te uită, spuse intendentul, dar de ce nu poți altfel?
  • Fiindcă, murmură artistul foamei săltând capul și vorbind, cu buzele țuguiate ca pentru sărut, chiar la urechea intendentului, ca nu cumva să se piardă vreun cuvânt, fiindcă n-am putut găsi mâncarea care să-mi placă. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că n-aș fi făcut atâta vâlvă, ci aș fi mâncat pe săturate ca tine și ca toți ceilalți. (Franz Kafka, Un artist al foamei)

franz kafka un artist al foamei

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *